Oare cat de multe pot face unii pentru a impresiona? Oare cate cuvinte
pot sacrifica sau cate masti pot schimba?
Te uiti in jur si vezi oameni din ce in ce mai insetati de social,
oameni care “vor sa faca ceva cu vietile lor”dar nu fac, ci doar spun,
care se incurca in cuvinte, care se impleticesc, care isi expun
opiniile, care incearca sa-si sustina punctul de vedere in fata altora
pe care nu-i cunosc (dar de admiratia carora au nevoie) indiferent de
modul in care fac toate astea. De fapt.nu, nu indiferent de modul in
care le fac pe toate, ci cat mai surprinzator, cat mai interesant, cat
mai ambiguu sau cat mai socant. Ne ascundem atat de mult in fata unei
imagini, incercam atat de mult, ne aruncam in discutii sau ne pierdem
inocenta, zambim frumos si injuram pe la spate, ne simtim flatati, ne
simtim ipocriti, ne mintim sau ii mintim.si toate astea pentru ce?
Pentru a capata un stop de atentie? Pentru a reusi sa fim laudati de
unii sau de altii? Pentru a ne face “publicitate”? Pentru a fi vazuti
mai bine de niste oameni pe care ajungem pana la urma sa nu-i mai vrem
in jurul nostru, sa nu-i mai suportam tocmai pentru ca dupa ce au vazut
ce era de vazut la noi (sau ce vroiam noi sa vada) si s-au obisnuit cu
ceea ce le-am dat nu mai gasesc nimic interesant. Unii se zbat prea mult
pentru a apartine unei anumite “lumi”, unii se “vand” prea mult, renunta
la prea multe fara a-si da seama, vor prea multa atentie si uita ca
atentia asta poate veni doar de la altii ca ei.de la niste oameni, de la
niste oameni ca noi toti, oameni care se plictisesc repede, care se
satura repede, care au la randul lor diverse pretentii si care-si pierd
din atentie dupa ce pata aceea surprinzatoare, acea prima-impresie
interesanta dispare.
Poate cel mai socant e faptul ca oamenii, cu cat devin mai interesnati,
cu atat gasesc mai greu pe altii care, din punctul lor de vedere, sa
merite sa-i considere “superiori”. Nu vi se pare cel putin aiurea sa
vedeti atata infumurare in jur? Nu va sperie aceasta lupta stupida de a
iesi in fata nu prin ceea ce faci, ci prin modul cat mai socant in care
incerci sa spui anumite lucruri? Nu va impiedicati de masti? Va mai dati
seama de existenta lor?….sau toti suntem la fel? Oare chiar toti
spunem multe, toti ne pierdem in cuvinte, o luam ca atare sau incercam
(vrand-nevrand) sa impresionam la randul nostru? Si daca facem toate
aceste lucruri, pentru cine le facem? Pentru noi sau pentru ceilalti? Le
facem din obisnuinta? Din egoism sau.din egoism?
asa e…toti cersim cate ceva: atentie, dragoste, mila…pacat ca unii
sunt dispusi sa recurga la orice pentru a-si atrage portia. si atunci
fac/spun orice pentru a impresiona, se pierd in cuvinte mari si replici
cu mai multe intelesuri si incep sa uite ce cred cu adevarat, de unde au
pornit si, cel mai rau, desi nu prea isi mai dau seama pe unde au ajuns,
isi continua ideile pe care oricum nu prea le mai pot sustine (ca doar
nu e frumos sa reununti, nu?…chiar daca nu mai stii de ce tii cu
dintii, chiar daca nici tu nu mai crezi in asta). poate tocmai asta
e…poate unii se obisnuiesc atat de mult cu mastile,cu incercarile de a
impresiona, cu “cersitul” incat nici nu-si mai dau seama de prezenta lor
PROBLEMA E CA OMULUI NU II AJUNGE SA FIE…VREA SA DEVINA.SANTEM
CRESCUTI SI EDUCATI ASA:TREBUIE SA FII MAI BUN DECAT FRATELE TAU MAI
DESTEPT DECAT COLEGUL TAU MAI FRUMOASA DECAT PRIETENA TA, MAI BOGAT
DECAT VECINUL TAU. PROBLEMA DEVENIRII O AVEM DECAND NE NASTEM SI ADUCE
CU EA O GRAMADA DE FRUSTATII. DIN PACATE SOCIETATEA IN CARE TRAIM E
BAZATA PE COMPETITIVITATE IAR COMPETITIVITATEA INSEAMNA EGOISM ,
AMBITIE, INVIDIE…ETC.